Interviu cu dna Olesea Chirilov:

Olesea Dinga (Vintu)

Traducerile literare – provocare majoră pentru un traducător

Dna Chirilov, sunteți profesor sau traducător? Ce vă este mai aproape de suflet?
Ordinea corectă a titulaturilor este: traducător, profesor, pentru că munca de traducător pe care o desfășor de mai bine de doisprezece ani a dezvoltat în mine abilitățile de scriere și de critică, prin intermediul acestei profesii am încercat întotdeauna să dau o formă nouă lucrurilor și cred că acest fapt mi-a reușit, iar munca de profesor este renașterea sufletului meu pentru a da un suflu comprehensibil vieții, activității și creației mele.

Când ați înțeles că traducerile literare pot fi mai interesante și mai profitabile, de ce nu?
Am înțeles acest lucru de când am început să scriu poezii în limba italiană, mai exact, în 2012. Acum, pentru mine, nu este greu să traduc poezie, proză din limba rusă↔italiană↔română↔franceză, chiar dacă traducerile din acest domeniu sunt deosebit de dificile, pentru că cititorii de literatură sunt foarte pretențioși, ei se așteaptă la transpunerea efectivă și emoțională a întregii lucrări. Cu toate acestea, mi-am asumat responsabilitatea traducerii literare, deoarece doar un scriitor este capabil să transmită metafora din limba sursă în limba țintă, pentru că doar scriitorul simte cu toate corzile inimii vibrația tuturor sentimentelor umane.
Am devenit traducător literar din dorința de a face cunoscută literatura noastră țărilor a căror limbă eu o cunosc foarte bine și de a identifica, de a implica alți traducători literari care să conceapă şi să publice, în săptămânale sau lunare de prestigiu ale R. Moldova, în mod regulat, ceea ce ne lipseşte: rubrica de traducere a operelor literare tălmăcite în limba română și cronica de traducere a operelor literare din limba română tălmăcite în alte limbi de circulație mondială. Pentru afirmarea şi consolidarea statutului de traducător literar, dar şi pentru cultura noastră în general, este absolut necesară o astfel de cronică, ce ar dezvolta această latură foarte interesantă a traducerilor.
Traducerile literare sunt mai profitabile, e adevărat, dar și realizarea lor durează mult mai mult timp decât o traducere juridică sau de oricare alt gen.

O traducere literară presupune o cunoaștere profundă a cel puțin două limbi, dar mi se pare că nu este suficient doar atât?
Evident că acest proces de creație are la bază și tehnici pe care traducătorul le posedă în urma unui studiu de specialitate
Traducerile literare sunt considerate a fi cele mai dificile traduceri, deoarece efectuarea acestora implică redarea stilului unic al fiecarui autor, precum și trăirile subtilele ale personajelor prezente în opera respectivă. Orice traducere literară necesită talent din partea traducătorului, precum și abilitatea acestuia de a se adapta textului și contextului temporal și spatial al acțiunii. Mai mult decât atât, traducătorii din acest domeniu sunt ei înșiși scriitori, adesea ei sunt și experți, fie în ceea ce privește perioada istorică în care cartea tradusă a fost scrisă, fie în domeniul de interes sau chiar în opera completă a autorului respectiv. În plus, o lucrare literară reprezintă un tot unitar, ea are o evoluție firească a personajelor și a conflictelor dintre ele. Textul trebuie să fie tradus în mod coordonat, pentru ca fiecare părticică să se lege perfect cu toate celelalte.

Care sunt condițiile ideale ca treaba să meargă în cazul unei traduceri literare? Cum se cuantifică timpul pentru o astfel de traducere, căci oricum sunt deadline-uri și aici, chiar dacă este vorba de artist și inspirație?
Obligatoriu este ca această latură a traducerii aprofundată să fie excercitată cu profesionalism, dar şi cu onestitate, cu responsabilitate, fără a se realiza “analize pentru prieteni, ca să dea bine în vitrina lor personală.” Avem nevoie de specialişti de o probitate morală deosebită, care să fie şi remuneraţi pe măsură, pentru această dublă muncă: pe de o parte, evaluarea laturii artistice a unei traduceri, a meritelor estetice, iar, pe de altă parte, comparaţia stilistică, unde se verifică atât originalul, cât şi traducerea, făcându-se aprecieri privind calitatea traducerii, dar şi modul în care traducătorul literar respectă spiritul textului original. Nu este posibil să traduci cu expresii preponderant neaoşe un text rezervat şi neutru, rece, numai pentru a da senzaţia de autohton. Respectarea palierului lingvistic, dar şi a naturii textului constituie o lege nescrisă a traducătorului literar cu fler, fără să fie lipsit de exigenţă, care simte textul şi nu devine un trădător al autorului. Tocmai recrearea textului dintr-o limbă străină în limba română și invers presupune nu doar cunoaşterea foarte bună a limbii originare, dar şi a limbii-ţintă. Uneori, nici aceste elemente nu sunt de ajuns: să ai simţul limbii este câteodată mai important decât a şti pe dinafară un întreg dicţionar de cuvinte. Aici se face diferenţa între un traducător literar de duzină şi traducătorul de excepţie. Această inteligenţă afectivă, dar şi electivă, mai degrabă un dat nativ decât cultivat, face o traducere literară memorabilă. Scoaterea la lumină a unor astfel de succese ale breslei noastre este deosebit de importantă atât pentru relevarea importanţei şi consolidarea statutului de traducător literar în peisajul cultural universal, cât şi pentru înţelegerea mai profundă a operei literare. Să nu uităm că un traducător literar de calitate poate să lanseze un autor străin pe scena artistică din ţara noastră sau să-l „îngroape“ și tot în acest mod – traducătorul literar poate să lanseze un autor de al nostru peste hotare, făcându-l cunoscut lumii. Ştiu că nu-s uşor de găsit acei oameni care să o facă, să aibă perseverenţa de a fi a lungo termine. Munca traducătorului literar presupune o muncă dublă, cu cele două cărţi, în original şi în traducere – faţă în faţă. Munca de traducere literară nu este numai una care incumbă respectul faţă de cititor, dar şi faţă de tine însuţi.

Ați refuza o traducere (nu este vorba de banalități, certificate de stare civilă sau medicale care nu se descifrează) și care ar fi motivul? Vorbim de o situația când componenta financiară este satisfăcătoare.
Da, atunci când nu am suficient timp pentru efectuarea traducerii, deoarece eu pun preț pe calitatea lucrului efectuat, nu componenta financiară.

Pe ce se bazează și ce oferă profesia de traducător?
Profesia mea se bazează pe cunoștinte și pe experienșă, dar presupune totodată un proces continuu de învățare și perfecționare. Cu siguranță este un drum lung și anevoios ce necesită multe sacrificii, însă rezultatele și satisfacțiile obținute, atât la nivel personal cât și pe plan profesional, mă motivează șă mă îndrumă în traiectoria profesională.

Profesia de traducător oferă o multitudine de oportunități de muncă, cum ar fi:
– desfășurarea activității într-o agenție de traduceri obișnuită, în companii private și agenții guvernamentale;
– oportunitatea de a traduce cărți, filme și seriale;
– oportunitatea de a însoți turiști sau chiar să lucreze pe cont propriu, lucru tot mai des întâlnit în zilele de astăzi.